Așezate la linia de demarcație între grafic și pictural, lucrările din expoziția “Sakura” reliefează în culori de apă atent alese, subiecte de o mare sensibilitate din cultura orientală. Fie că vorbim despre florile de cireș, laitmotivul expoziției, despre zeițe, luptători sau gheișe, în orice ipostază dăm peste întrepătrunderea dintre efemeritate, frumusețea unui natural arhaic și o oarecare stare idilico-fantastică.
Lidia a încercat să transpună în lucrările sale deopotrivă însa forța deosebită așezată în spatele simbolurilor. Fără a fi in disonanță, atât nuanțele fine cât și liniile sobre sau negrul îmbină sensibilitatea și puterea, caractere duale preponderent reliefate de cultura asiatică.
Titlul “Sakura” a venit de la mareția unui personaj aflat la întretăierea dintre foc, naștere și frumusețea florilor de cireș, și anume de la Konohanasakuya-hime sau Prințesa Florilor de Cireș care este in mitologia japoneză simbol al delicatei vieți terestre. Des considerată avatar al vieții japoneze, în special datorită faptului că simbolul său este chiar Sakura, floarea de cireș, Sakuya-hime este deasemenea considerată și Zeița Muntelui Fuji și a vulcanilor.