Reprezentarea corpului gol a suscitat interesul în toate timpurile şi pretutindeni. De la prima imagine explicit sexuală cunoscută, o Venus sculptată în marmură în urmă cu 35 000 de ani şi până în zilele noastre, creatorii de nuduri au abordat subiectul în diverse materiale, tehnici, stiluri şi maniere. Soluţiile posibile acoperă o arie cuprinsă între tabu, vulgaritate şi artă, motiv pentru care exprimarea în această zonă este una extrem de sensibilă.
Proiectul Lidiei Alina Nicolae, Nude, s-a născut în prima parte a anului 2013 când artista, interesată de tehnica extrem orientală de trasare a unui desen pe cât se poate dintr-o singură linie, a preluat drept model balerinele lui Degas, acestea constituindu-se iniţial în pretext pentru desen. Apetenţa pentru anatomia artistică a condus studiul, metamorfozat rapid în experiment, spre dezbrăcarea parţială a personajelor reprezentate. Rezultatul a fost extrem de interesant, astfel că balerinele au fost înlocuite cu model profesionist, Lidia Alina apelând ulterior la lucrul după fotografie. Dincolo de capitolul legat de morfologie, ceea ce contează în seria la care ne referim, este atenuarea până la suprimare a identităţii Nudelor imortalizate. Este momentul să menţionăm că titlul implică un echivoc gândit în termeni ludici: invită la a fi citit în engleză, putând fi însă citit şi în română, ca plural feminin al adjectivului „nud“.
Motivul nudităţii parţiale semnalate într-o sumă de lucrări se datorează intenţiei de evitare a temei Venus Pudica. Altfel spus, personajul feminin trebuie să stea în poziţii fireşti, fără a se comporta ca şi cum a fost surprinsă de privitor într-o ipostază intimă. Unghiurile de redare care ascund total sexualitatea nu au necesitat însă haine pentru personaj. În fine, trecând la extrema cealaltă, pe măsură ce avansa în derularea proiectului, artista a adoptat o atitudine à la Egon Schiele, abordând nudul frontal, în mod impudic (şocant, însă nu la modul vulgar).
Lidia Alina Nicolae atacă nudul feminin nu din motive care ţin de ludic ori audienţă, ci pentru că în creaţia sa, a sosit timpul pentru o astfel de încercare. Expoziţia Nude explorează confluenţele dintre cast şi erotic, dintre estetic şi efemer, ridicând totodată interogaţiile care ţin de identitate, sexualitate şi ego la nivel de intenţionalitate artistică. Totul pendulează în jurul ideilor de corp, femeie şi potenţial erotic.Tânăra graficiană stăpâneşte toate mijloacele cu care operează, de la anatomie artistică şi până la perspectivă, astfel încât să spună ce are de spus prin mijloace vizuale, cu un minim de linii şi puncte şi în acelaşi timp cu o subtilitate admirabilă.
Revenind, în seria Nude este vorba despre o abordare grafică ce invită la meditaţie. Problemele pe care ni le putem pune privind imaginile sale ţin de eros şi tanatos, de frumuseţe, realitate subiectivă şi, nu în ultimul rînd, de efemeritate. La posibila întrebare ce este frumuseţea, privitorul va pune cu siguranţă în balanţă ideea din dialogul platonician că frumuseţea ar putea fi o femeie frumoasă, aceasta, desigur, dacă nu consideră ab initio că toată lumea ştie ce este frumuseţea şi că întrebarea nu-şi are rostul.
Mihai Plămădeală, curator